Niște gânduri despre alegeri…
Mă tot lupt să lămuresc interlocutorilor că nu partidele și politicienii se fac vinovați/responsabili de pierderea/câștigarea alegerilor, ci anume alegătorii. Marea majoritate a oamenilor (printre care și cei cu studii superioare) nu vor sau se lenevesc să raționalizeze procesul electoral. Multor nu știu de ce li se pare că politicianul X sau Y este responsabil să-i motiveze ca să-l(i) voteze. Mai mult ca atât, mulți consideră că alegerile sunt câștigate de politicienii care au cea mai mare priză la alegători. Sunt false toate aceste afirmații!
În primul rând, fiecare cetățean responsabil trebuie să iasă la vot deoarece în orice alegere între două alternative întotdeauna una este mai bună decât cealaltă. Părerea mea este că votul este inutil doar în condiția când la alegeri participă doi candidați care au practic aceleași programe electorale, au aceleași culori și ideologii politice, și ambii promit să facă același lucru. Așa situații, însă, se întâmplă foarte rar.
În marea majoritate a cazurilor unul din candidați este diametral opus celuilalt candidat din punct de vedere al ideologiei politice, cât și a politicilor propuse în domeniul social, cultural, economic, și geopolitic. În astfel de cazuri, participarea la vot de către toți cetățenii cu drept de vot nu numai că este importantă dar anume ea (adică participarea) va decide soarta localității/regiunii/țării/uniunii etc. pentru următoarea perioadă.
Dar să revin la ideea de bază. Raționalitatea votului constă într-un simplu calcul al costurilor și beneficiilor. Să presupunem următoarele condiții de vot: 1) există doi candidați la alegeri, A și B, și fiecare vine cu programe electorale diferite; 2) societatea este compusă din N persoane cu drept de vot și este împărțită în două: o parte a societății este mai aproape de programul candidatului A, iar cealaltă parte a societății e mai aproape de programul candidatului B; 3) numărul simpatizanților candidaților A și B este necunoscut (adică nu se știe din timp care din cei doi candidați are mai mulți susținători și, respectiv, mai mari șanse de câștig “a priori”); 4) toți cetățenii sunt informați despre programele electorale ale ambilor candidați (adică toți cetățenii citesc ziare, participă la întâlnirile cu alegătorii ale candidaților sau urmăresc emisiunile televizate unde participă acești candidați, privesc alte emisiuni de dezbateri politice la TV, discută temele politicie cu prieteni/rude, etc.)
Pornind de la aceste condiții, costul votului unui votant al candidatului A este compus din trei componente: 1) costul propriuzis al votării (costul monetar al transportului și altor bunuri consumate pentru a ajunge la locul votării și pentru a vota); 2) costul timpului pierdut pentru a vota (în economie asta se mai numește cost de oportunitate deoarece în timpul pierdut pentru a vota se putea face altceva beneficial); și 3) costul social viitor pe care-l va avea acest votant în caz că B (candidatul cu programul nesatisfăcător pentru acest votant) câștigă alegerile. Costul social impus de câștigarea alegerilor fie de A sau de B există necondiționat (adică o parte a societății va suferi de pe urma alegerii unuia sau altui candidat indiferent de faptul că ei au participat la alegeri sau nu), pe când costul monetar al votării și costul de oportunitate al votării pot fi minimizate (sau excluse cu totul în caz de neparticipare la vot). Costul monetar se poate minimiza ori prin neparticipare ori prin economisire la transport și alte bunuri consumate în timpul acestui proces. Costul de oportunitate se minimizeaza prin eficientizarea procesului de vot: de exemplu, în loc de a vota în perioada cea mai aglomerată când există riscul de a sta mult timp prin rânduri, se poate vota dimineața devreme când sunt foarte puțini oameni în secțiile de vot. Costul social pentru votantul candidatului A se poate minimiza cu o anumită probabilitate doar prin participare la vot deoarece doar așa votantul candidatului A poate maximiza șansele de câștig ale acestui candidat pe care el/ea îl/o preferă (dacă acest votant nu participă la vot atunci el/ea trebuie să-și asume riscul unui cost social mai mare decât cel al vontantului candidatului B care a ieșit și participat la vot).
De partea cealaltă sunt beneficiile votării. În cazul beneficiilor votantului candidatului A la fel se pote vorbi de un set general de beneficii: 1) Beneficiile scontate care se vor realiza odată cu realizarea programului electoral al candidatului A pe care acest votant preferă; 2) Beneficii psihologice (plăcerea de a participa în actul democratic; sentimentul de patriotism, etc.); 3) Beneficii posibile care ar putea rezulta din programul electoral al candidatului B în caz că B câștigă alegerile (luând in considerație că atât în programul electoral al unui candidat cât și celuilalt candidat există puncte benefice pentru toată societatea).
În cazul votantului candidatului B există exact aceleași costuri și beneficii pentru a participa la vot ca și cele enumerate mai sus pentru votantul candidatului A. Deci, ambii votanți, pentru A sau pentru B, vor lua decizia de a vota luând în calcul anume aceste costuri și beneficii. Atât timp cât beneficiile votării pentru A vor fi mai mari decât costurile votării pentru A, votantul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe A. La fel, atât timp cât beneficiile votării pentru B vor fi mai mari decât costurile votării pentru B, votnatul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe B. Un punct important aici este faptul că dacă aplicăm acest proces fiecărui cetățean care votează atunci rezultatul alegerilor va fi decis de "votantul marginal" sau "votantul median" (vezi mai multe detalii în Engleză aici).
Cei ce-au fost atenți până aici vor observa că în această analiză lipsește mitul “răului cel mai mic.” Dacă votanții sunt raționali și iau decizia de participare la vot și de alegere a candidatului într-un mod RAȚIONAL atunci această situație de alegere a “răului cel mai mic” dispare. Mai mult ca atât, participarea la vot și așteptările raționale de la acest proces garanteaza succesul candidatului cu cele mai mari șanse de a câștiga. Asta, la rândul său, garantează că la următoarea rundă de alegeri votanții să-și rafineze și mai mult așteptările referitoare la costuri și beneficii care corespund unui sau altui candidat (ceia ce va face procesul electoral mai curat și va asigura un rezultat și mai bun în urma votării).
Din păcate, cetățenii Republicii Moldova nu prea sunt raționali și foarte puțini votează în modul descris mai sus. În Moldova se votează mai mult pe bază de emoții decât pe bază de rațiune și așteptări realiste. Atât timp cât asta va continua, “țara” aceasta nu va ieși niciodată din mocirla în care se află.
Mă tot lupt să lămuresc interlocutorilor că nu partidele și politicienii se fac vinovați/responsabili de pierderea/câștigarea alegerilor, ci anume alegătorii. Marea majoritate a oamenilor (printre care și cei cu studii superioare) nu vor sau se lenevesc să raționalizeze procesul electoral. Multor nu știu de ce li se pare că politicianul X sau Y este responsabil să-i motiveze ca să-l(i) voteze. Mai mult ca atât, mulți consideră că alegerile sunt câștigate de politicienii care au cea mai mare priză la alegători. Sunt false toate aceste afirmații!
În primul rând, fiecare cetățean responsabil trebuie să iasă la vot deoarece în orice alegere între două alternative întotdeauna una este mai bună decât cealaltă. Părerea mea este că votul este inutil doar în condiția când la alegeri participă doi candidați care au practic aceleași programe electorale, au aceleași culori și ideologii politice, și ambii promit să facă același lucru. Așa situații, însă, se întâmplă foarte rar.
În marea majoritate a cazurilor unul din candidați este diametral opus celuilalt candidat din punct de vedere al ideologiei politice, cât și a politicilor propuse în domeniul social, cultural, economic, și geopolitic. În astfel de cazuri, participarea la vot de către toți cetățenii cu drept de vot nu numai că este importantă dar anume ea (adică participarea) va decide soarta localității/regiunii/țării/uniunii etc. pentru următoarea perioadă.
Dar să revin la ideea de bază. Raționalitatea votului constă într-un simplu calcul al costurilor și beneficiilor. Să presupunem următoarele condiții de vot: 1) există doi candidați la alegeri, A și B, și fiecare vine cu programe electorale diferite; 2) societatea este compusă din N persoane cu drept de vot și este împărțită în două: o parte a societății este mai aproape de programul candidatului A, iar cealaltă parte a societății e mai aproape de programul candidatului B; 3) numărul simpatizanților candidaților A și B este necunoscut (adică nu se știe din timp care din cei doi candidați are mai mulți susținători și, respectiv, mai mari șanse de câștig “a priori”); 4) toți cetățenii sunt informați despre programele electorale ale ambilor candidați (adică toți cetățenii citesc ziare, participă la întâlnirile cu alegătorii ale candidaților sau urmăresc emisiunile televizate unde participă acești candidați, privesc alte emisiuni de dezbateri politice la TV, discută temele politicie cu prieteni/rude, etc.)
Pornind de la aceste condiții, costul votului unui votant al candidatului A este compus din trei componente: 1) costul propriuzis al votării (costul monetar al transportului și altor bunuri consumate pentru a ajunge la locul votării și pentru a vota); 2) costul timpului pierdut pentru a vota (în economie asta se mai numește cost de oportunitate deoarece în timpul pierdut pentru a vota se putea face altceva beneficial); și 3) costul social viitor pe care-l va avea acest votant în caz că B (candidatul cu programul nesatisfăcător pentru acest votant) câștigă alegerile. Costul social impus de câștigarea alegerilor fie de A sau de B există necondiționat (adică o parte a societății va suferi de pe urma alegerii unuia sau altui candidat indiferent de faptul că ei au participat la alegeri sau nu), pe când costul monetar al votării și costul de oportunitate al votării pot fi minimizate (sau excluse cu totul în caz de neparticipare la vot). Costul monetar se poate minimiza ori prin neparticipare ori prin economisire la transport și alte bunuri consumate în timpul acestui proces. Costul de oportunitate se minimizeaza prin eficientizarea procesului de vot: de exemplu, în loc de a vota în perioada cea mai aglomerată când există riscul de a sta mult timp prin rânduri, se poate vota dimineața devreme când sunt foarte puțini oameni în secțiile de vot. Costul social pentru votantul candidatului A se poate minimiza cu o anumită probabilitate doar prin participare la vot deoarece doar așa votantul candidatului A poate maximiza șansele de câștig ale acestui candidat pe care el/ea îl/o preferă (dacă acest votant nu participă la vot atunci el/ea trebuie să-și asume riscul unui cost social mai mare decât cel al vontantului candidatului B care a ieșit și participat la vot).
De partea cealaltă sunt beneficiile votării. În cazul beneficiilor votantului candidatului A la fel se pote vorbi de un set general de beneficii: 1) Beneficiile scontate care se vor realiza odată cu realizarea programului electoral al candidatului A pe care acest votant preferă; 2) Beneficii psihologice (plăcerea de a participa în actul democratic; sentimentul de patriotism, etc.); 3) Beneficii posibile care ar putea rezulta din programul electoral al candidatului B în caz că B câștigă alegerile (luând in considerație că atât în programul electoral al unui candidat cât și celuilalt candidat există puncte benefice pentru toată societatea).
În cazul votantului candidatului B există exact aceleași costuri și beneficii pentru a participa la vot ca și cele enumerate mai sus pentru votantul candidatului A. Deci, ambii votanți, pentru A sau pentru B, vor lua decizia de a vota luând în calcul anume aceste costuri și beneficii. Atât timp cât beneficiile votării pentru A vor fi mai mari decât costurile votării pentru A, votantul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe A. La fel, atât timp cât beneficiile votării pentru B vor fi mai mari decât costurile votării pentru B, votnatul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe B. Un punct important aici este faptul că dacă aplicăm acest proces fiecărui cetățean care votează atunci rezultatul alegerilor va fi decis de "votantul marginal" sau "votantul median" (vezi mai multe detalii în Engleză aici).
Cei ce-au fost atenți până aici vor observa că în această analiză lipsește mitul “răului cel mai mic.” Dacă votanții sunt raționali și iau decizia de participare la vot și de alegere a candidatului într-un mod RAȚIONAL atunci această situație de alegere a “răului cel mai mic” dispare. Mai mult ca atât, participarea la vot și așteptările raționale de la acest proces garanteaza succesul candidatului cu cele mai mari șanse de a câștiga. Asta, la rândul său, garantează că la următoarea rundă de alegeri votanții să-și rafineze și mai mult așteptările referitoare la costuri și beneficii care corespund unui sau altui candidat (ceia ce va face procesul electoral mai curat și va asigura un rezultat și mai bun în urma votării).
Din păcate, cetățenii Republicii Moldova nu prea sunt raționali și foarte puțini votează în modul descris mai sus. În Moldova se votează mai mult pe bază de emoții decât pe bază de rațiune și așteptări realiste. Atât timp cât asta va continua, “țara” aceasta nu va ieși niciodată din mocirla în care se află.
