Mai sunt trei zile până la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Populația are de ales practic între trei persoane: Igor Dodon, Maia Sandu, și Mihai Ghimpu. Mai sunt câțiva candidați dar ei au apărut mai degrabă să fure voturi decât să candideze serios în această cursă electorală. Deci, real omul de rând are de ales între: 1) statalitatea și moldovenismul lui Dodon care are de gând să pună capăt progresului pro-european și aproprierii de România, apropiindu-ne în schimb de Rusia și de valorile neo-sovietice pe care le propagă Moscova; 2) Pseudo lupta cu corupția pe care o împinge Maia Sandu și același statalism pe care-l vrea și Dodon, doar că (dacă e s-o credem) un statalism orientat spre integragrea în UE; și 3) Mihai Ghimpu care vine cu un program electoral unionist și propune să fie un președinte care va pregăti țara pentru unire pe care ar putea-o potențial vota oamenii prin alegeri parlamentare sau un referendum în vreo 2-3 ani.

Poziția mea, sper eu, e clară în privința lui Dodon; aici nici nu mai are rost de discutat ceva. Depsre gândurile mele la adresa Maiei Sandu am scris deja câteva postări anterioare și nu mai văd rostul să mă repet. Aș vrea să adaug un pic în privința lui Mihai Ghimpu.

Mihai Ghimpu este liderul Partidului Liberal (PL) din Republica Moldova. Acest partid a existat sub diferite denumiri încă cam de pe la mijlocul anilor ’90. Ce-mi place la acest partid este că el a crescut încet dar stabil. În 2005 Dorin Chirtoacă, vice-președintele PL-lui, a candidat la postul de primar al municipiului Chișinău dar a pierdut alegerile. În 2007 din nou au fost alegeri în mun. Chișinău și de data aceasta Chirtoacă iese învingător. O chestie interesantă este că la alegerile din 2007 unul din contracandidații lui Chirtoacă era Vlad Filat care la acel moment era membru al Partidului Democrat din Moldova (PDM; partid care a votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin la președinție în 2005 și care a făcut posibil ca comuniștii să guverneze țara încă patru ani până în 2009). Deci, practic din 2007 Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă și echipa PL-ului se afirmă ca un adevărat partid de opoziție care în mod logic ar fi trebuit să preia puterea în 2009 deoarece era unicul partid real de opoziție. Însă, ca să vezi, același V. Filat după ce pierde alegerile locale din Chișinău în 2007 cică părăsește PDM-ul și crează Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) pe la sfârșitul lui 2007. Din 2007 până în 2009 despre PLDM practic nu se auzea nimic, însă acest partid avea o strategie de mimetism a PL-ului: adică pozițiile de bază pe care le avea PL-ul erau copiate aproape în totalitate de PLDM.

La alegerile din 5 Aprilie 2009, învingător trebuia să iasă PL-ul ca unicul partid real din opoziție. Însă atunci se întâmplă primul mare furt: nu numai că Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) fraudeaza alegerile și iese cu aproape 50% din voturi, dar PLDM-ul care apăruse din senin cu mai puțin de doi ani înainte ia 12.43% în timp ce PL-ul ia 13.13%. Adică un partid care a crescut în mod constant timp de peste zece ani este practic ajuns din urmă de un partid nou nouț despre care se cunoaște extrem de puțin. Deci mai mult de jumătate din voturile liberalilor au fost furate de V. Filat și gașca lui de “experți”. La 29 iulie 2009, după ce comuniștilor nu le-a ajuns un vot ca să aleagă președintele țării și respectiv au fost forțați să pornească alegerile parlamentare anticipate PLDM-ul deja ia 16.57% în timp ce PL-ul ia 14.68%. Mai mult ca atât, PDM-ul, care la algerile din 5 aprilie 2009 nici nu trecuse pragul electoral de 6%, la alegerile din 29 iulie 2009 ia tocmai 12.54% datorită migrației lui M. Lupu și încă a câtorva comuniști de la PCRM. Creșterea PLDM-ului în această perioadă se datorează populismului lui Vlad Filat care iese cu sloganul Moldova fără Voronin Moldova fără Comuniști după protestele din 7 aprilie 2009 unde sute de tineri au fost maltratați de poliție (istoria a demonstrat că acest slogan era unul populist deoarece imediat dupa alegeri, PLDM-ul și V. Filat și-a schimbat radical limbajul în privința PCRM-ului).

La 5 septembrie 2010 alianța de guvernare, AIE, încearcă să schimbe constituția pentru alegerea președintelui direct de cetățeni. Acest referendum a fost din start sabotat de liderii PDM-ului si PLDM-ului care în loc să cheme lumea la referendum pentru schimbarea constituției ca populația să voteze direct președintele țării, și-au pus chipurile în spoturi electorale și lumea a crezut că referendumul e despre votarea concret a persoanelor ăstea (V. Filat sau M. Lupu) la președinție. PL-ul a încercat să lămurească lumii despre ce-i vorba, dar degeaba. Referendumul n-a trecut din cauza că prezența la vot a fost de 30% (sub pragul minim de 33%). Ca rezultat, la 28 noiembrie 2010 se organizeaza alegeri parlamentare anticipate deoarece AIE nu avea numărul suficient de voturi pentru a vota președintele țării. Deja la aceste alegeri PLDM-ul ia aproape 30% din voturi, PDM ia aproape 13%, iar PL ia aproape 10%.

După aceste alegeri s-a creat AIE2 care urma să aleagă un președinte. Până la urmă s-au găsit voturi de la transfugi din PCRM și a fost votat N. Timofti președinte. Tot în această perioadă se începe marele exod de așa ziși “specialiști” din PLDM: pleacă Nagacevschi,  Tănase, și Godea. Tot în această perioadă apar persoane noi și/sau se evidențiază așa clienți ca Negruță, Sandu, Bodiu, Efrim, ș.a. Anume de aici se încep problemele între PLDM și PL. Practic de pe la sfârșitul lui 2010 Mihai Ghimpu începe să iasă public și să declare că V. Filat este implicat în cazuri de contrabandă și de hoții în sistemul bancar. Dacă nu ma greșesc, Ghimpu pomenește despre hoțiile de la BEM cam pe la începutul sau mijlocul lui 2011 (inclusiv la multe emisiuni TV, printre care și “În Profunzime”). Începând cu această perioadă apare și armata de bloggeri și analiști care pornesc zvonuri despre faptul că Ghimpu e în buzunarul lui Plahotniuc, că Ghimpu e bolnav mintal (această idee e preluată de la Voronin și amplificată de feisbukiștii PLDM-ști), că Ghimpu și Chirtoacă sunt corupți (în presă se pornesc tot felul de scandaluri artificiale și sterile legate de niște benzinării … sau pe la începutul lui 2012 apare zvonul că Chirtoacă a privatizat ilegal vreo 300 de hectare de pamânt prin jurul Chișinăului - zvonuri care nici până azi nu s-au mai adeverit) ș.a.m.d. Războiul între PLDM și PL se termină cu ieșirea PLDM-ului din acordul AIE2 la 13 Februarie 2013, dar și mai important cu cumpârarea a șapte trădători în frunte cu Ana Guțu (care acum, apropo, la fel e candidat și care la fel se declară mare unionist - cât de ușor e să copiezi ideile de la alții, așai?!) Acest fapt - trădarea celor șapte - a dezbinat PL-ul și a creat în mod neconstituțional o grupare parlamentară (Partidul Liberal Reformator, sau PLR) care ulterior face o coaliție cu PLDM-ul și PD-ul. Astfel, practic din Februarie 2013 și până în Augusut 2015 PL-ul este scos de la guvernare. Anume aceasta este perioada în care cele mai mari hoții de la BEM și alte două bănci au loc; anume aceasta e perioada în care Aeroportul Național din Chișinău este concesionat într-un mod extrem de dubios unei firme Rusești asociată cu Ilan Șor. Anume în această perioadă PLDM-ul îl pune pe Ilan Șor Președinte al Consiliului de Administrație la BEM. Anume în această perioadă se majorează controalele de stat la toate firmele medii și mici din țară pentru a se extorca mită și a-l îmbogăți pe Filat și mai mult (vezi înregistrarea telefonică în care se aude cum Filat dă comenzi șefului de la Fisc pentru a presa investitori străini); etc. Anume aceasta este perioada în care Maia Sandu instalează videocamere la BAC, închide școli (preponderent în zonele rurale), dă afară cadrele școlare, și se laudă că a făcut reformă în sistemul de învățământ. Paradoxal, dar azi oamenii îl asociază pe Ghimpu cu furturile din această perioadă deși este știut pentru toții că PL-ul nu a fost la guvernare în această perioadă - PL-ul avea doar vreo 6 deputați în parlament care practic nu mai controlau nimic în RM la acea etapă!

Toate aceste mârșăvii culminează cu furtul miliardului despre care încep să apară tot mai multe informații. Același Mihai Ghimpu în toată această perioadă (Februarie 2013 - Noiembrie 2014) iese de nenumărate ori la tribuna parlamentului, la emisiuni TV, dă interviuri pentru ziare, etc. … și declară că BEM se fură, anume de Filat și PLDM. Nimeni însă nu-l ascultă și nu-l ia în serios. Din contra iese Valeriu Streleț și declară că Ghimpu încearcă să destabilizeze piața financiară prin zvonuri și desigur că toți îl iau în derâdere pe Ghimpu. Bloggerii moldoveni împing glumele despre boala mintala a lui Ghimpu pe facebook, o bună parte a tineretului începe să creadă în aceste manipulări și se lasă amăgită de propaganda PLDM-ului. Totuși, partenerii externi înțeleg că situația în MD a devenit catastrofală la sfârșitul lui 2014. Bugetul pentru 2015 n-a putut fi votat deoarece în buget se acumulase o gaură enormă (apropo, în perioada celor mai mari furturi, la cârma Ministerului Finanțelor erau Negruță și ulterior Arapu, ambii membri PLDM). Lumea deja începe să înțeleagă că de fapt lucrurile sunt catastrofale și că PLDM-ul și ceilalți din coaliția de guvernare (PD și PLR) au adus țara aproape de un colaps economic. Paradoxal, dar la alegerile din Noiembrie 2014 populația din nou dă vot de încredere acelorași politicieni care au sărăcit țara, și anume: PLDM ia 20%, PDM ia aproape 16%, iar PL-ul râmăne cu aceleași sub 10% de voturi (între timp PLR-ul nu trece pragul deoarece acumuleaza în jur de doar 1.5%). În mod logic PL-ul ar fi trebuit să câștige voturile celor dezamagiți. Unii “analiști” zic că PL-ul a pierdut voturile cetățenilor anume din cauza lui Ghimpu care nu mai este stabil, are limbă de lemn (nu poate vorbi normal), este isteric, îi acuză pe toți, etc. Nu știu, poate pentru unii așa explicații merg, însă pentru oamenii care gândesc rațional aceste explicații n-au sens având în vedere că anume PL și Ghimpu au luptat constant împotriva corupției din RM și nu e de mirare isteria lor și critica dură pe care au adus-o tuturor celor de la guvernare care au furat țara și au manipulat opinia publică prin televiziuni, ziare, reviste, și bloggeri cumpărați!

După alegerile din 2014 PLDM face un fel de coaliție minoritară cu PDM-ul și tacit PCRM-ul care activeaza până prin Iunie 2015. În această perioadă lui Filat i se ia imunitatea de deputat și el este arestat pentru ingerințele pe care le-a avut în activitatea altor instituții de stat (vezi partea de mai sus unde Filat a fost înregistrat cum dădea instrcuțiuni șefului de la Fisc cum să preseze investitorii străini). Aici are loc războiul dintre PLDM și PDM (care izbucnise la începutul lui 2013 după care brusc s-a terminat, dar a reapărut în 2015). Filat ulterior este judecat pentru aceste nereguli în activitatea lui de premier (fiți atenți că arestarea lui Filat nu a fost pentru furtul miliardului, ci pentru indicațiile care el le dădea Fiscului și Inspectoratului Vamal de unde sunt sigur că Filat a muls cel puțin încă vreun miliard de euro, dacă nu mai mult). Între timp deja iese la iveală și furtul miliardului din bănci (deși despre asta practic se cunoștea de prin 2011 de când Ghimpu a făcut primele acuzații, însă nimeni nu l-a ascultat). Toată lumea intră în panică deoarece deja e clar că economia țării stă să se prabușească, leul se devalorizează cu vreo 20% peste noapte (lumea pierde și mai mult). În iunie 2015 au loc alegerile locale la care, iarăși paradoxal, aceleași partide care au furat țara câștigă majoritatea primăriilor și consiliilor locale: PLDM câștigă 32% din primării, 26.17% din consiliile orășenești și sătești, și 23% din consiliile raionale; PDM-ul câștigă 32% din primării, 27% din consiliile orășenești și sătești, și 23% din consiliile raionale; PL-ul câștigă primăria mun. Chișinău (al treilea mandat din 2007; însă mulți au votat mai degrabă împotriva Zinaidei Greceanîi de la Partidul Socialiștilor din Moldova (PSRM), decât i-a dat vot de încredere lui Chirtoacă - iarăși datorită manipulării și propagandei pornită de bloggerii și presa aservită a PLDM-ului și PD-ului - doar suburbiile au votat și l-au susținut masiv pentru Chirtoacă) dar pe țară PL-ul ia doar 6% din primării, 7% din consiliile orășenești și sătești, și 8% din consiliile raionale. Se întâmplă un paradox: deși PL-ul a fost practic unicul partid de dreapta care a dat alarma despre furturile din țară, populația Republicii Moldova decide să taxeze tot pe PL-ul, în loc să-i pedepsească pe adevărații hoți: PLDM și PDM. Așa ceva eu am văzut prima dată!

Deci iată că suntem ajunși la sfârșit de Octombrie 2016… în prag de alegeri prezidențiale directe (între timp Curtea Constituțională s-a trezit că de fapt schimbarea constituției la începutul anilor 2000 nu era legală și respectiv tot acest timp RM a fost țară semi prezindețială, de fapt). Acum PLDM-ul ca partid practic e mort: Leancă (care se declară că a fost un simplu prim ministru în perioada când se fura marea majoritate a miliardului din bănci, când se spălau vreo 20 de miliarde furate din Rusia tot prin băncile moldovenești, când se fura masiv la vamă, când agentii economici erau extorcați de bani de Fisc și de Poliția Economică) a fost printre primii care a părăsit PLDM-ul după ce propriul partid practic s-a dezis de el la votarea guvernului în 2014. Maia Sandu care a continuat să fie Min. al Educației sub Gaburici în 2015 (da, da: verticala și integra Maia Sandu a lucrat și primit ordine de la un prostănac cu diplome de studii falsificate) după care iese și ea din PLDM și-și crează propriul proiect politic (PAS). Practic toate numele mari care aparuseră dupa 2011 au părăsit PLDM-ul (Negruță, Efrim, Streleț, s.a.) Și iată că suntem la o nouă răscruce în care cetățenii din nou nu-l cred pe Mihai Ghimpu: din nou îl acuză că e în buzunarul lui Plahotniuc, că e un trădător, că e un hoț (cică și el a participat la furtul miliardului deși PL nu avea nimic în comun cu guvernarea în perioada când marea majoritate a miliardului se fura activ de toți clienții ăștia din PLDM - inclusiv Maia Sandu care se face pe-a prostu că ea până în Mai 2015 nu știa nimic despre ce se petrecea în băncile moldovenești), ș.a.m.d. În schimb toți acești sateliți ai PLDM-ului (cu excepția lui Leancă, care cred că încă e supărat pe foștii colegi din PLDM) s-au unit și o propun pe Maia Sandu candidat unic la președinție. Nimeni nu se întreabă despre integritatea ei (ea la sigur a știut despre hoțiile din sistemul bancar; ea la sigur a știut cine-i Gaburici când s-a acordat să fie ministru în guvernul condus de el; ea la sigur cunoșea despre presingul agenților economici din partea Fiscului și a Vămei care erau în subordinea partidului din care ea făcea parte), nimeni nu se întreabă despre capacitățile ei de comandant suprem în caz de agresiune militară în regiune, nimeni nu se întreabă despre capacitățile ei diplomatice și cunoștințele în politică externă. Foarte multe sondaje dubioase îi dau ei cele mai mari șanse să ajungă în turul doi împotriva lui Dodon; foarte mulți “jurnaliști” o propun ca salvatoarea neamului și ca o luptătoare cu corupția (pe care tot ea a promovat-o cât era membră a PLDM-lui și ministru in guvernele Filat, Leancă, și Gaburici). În schimb Mihai Ghimpu este considerat cel mai mare pierdant; aceleași sondaje extrem de dubioase îi dau lui Ghimpu în jur de 0.5 - 3% din voturi la alegerile prezidențiale.

Este posibil că lumea întradevăr a pierdut încrederea în PL și în Mihai Ghimpu, însă acest lucru s-a întâmplat nu deoarece PL-ul a fost complice la mârșăvia din politica moldovenească din 2009 până acum. Mai degrabă “cineva” a lucrat focusat pentru a distruge acest partid; pentru a distruge orice flagel real de unionism. Eu personal nu cred că la alegerile din 30 Octombrie 2016 Mihai Ghimpu va lua până la 3%; sunt convins ca Mihai Ghimpu va lua cel puțin 8% și posibil până la vreo 10%+. Pentru mulți asta va fi o “surpriză” dar anume pe asta se lucrează acum: ca să fie deja prea târziu să mai faci ceva cu Ghimpu și să propui varianta de alternativă - Maia Sandu. Problema însă e că Maia Sandu nu este cu adevărat un candidat de alternativă. Între Maia Sandu și Igor Dodon sunt foarte puține diferențe: atât Sandu cât și Dodon sunt stataliști și moldoveniști (M. Sandu a demonstrat asta la una din ultimele dezbateri electorale unde era și D. Chirtoacă când ea a declarat că ea nu va promova unirea în caz că PL-ul ar susține-o la președinție). De asemenea, deși pe față M. Sandu se declară pro-europeană, ea știe foarte bine că acest lucru e o utopie (la fel ca și Dodon de fapt) și respectiv ea va lucra asiduu la păstrarea status quo-lui, la păstrarea incertitudinii în zonă, și la păstrarea sărăciei și a exodului masiv de creieri și forță de muncă din țară. Aceasta este prognoza mea în caz că Mihai Ghimpu nu ajunge în turul 2 și cetățenii o vor alege pe M. Sandu președinte de țară!