Nu mă pot abține să nu postez și aici:

LINK: https://www.facebook.com/IESmediu/videos/1052377428216954/

Iată specimenul omului "moldovanus". Acest tipaj de oameni fură ziua amiaza mare și când e prins începe a înjura pe cei ce-l prind... Dar așa indivizi ca clientul ăsta, sau ca clientul cela care fură bordura de pe Ștefan cel Mare, sau clientul celălalt care a furat o parte din gazonul verde de pe mediană înainte de venirea lui Merkel, sau miile celelalte de “moldovani” (fără diacrititice!; pluralul de la “moldovanus”, dacă ceva) care fură semne de circulație, uși/ferestre, cearșafuri donate de germani sau americani pentru spitale, sau clienți care privesc alene cum arde locomotiva proaspăt reparată de români, sau clienți care fură motorina din locomotive după care dau vina pe ineficiența guvernamentală, sau clienți care sunt plătiți să aducă investiții străine în țară dar în schimb lustruiesc imaginea “șăfului” și scriu articole denigratoare împotriva primarilor prin bloguri, sau clienți care zilnic pun "kapika" în permisul de conducere când sunt opriți de poliție, sau cei ce "mygaiesc" noaptea sa dea de știre că stă "mentu' cu radaru’” peste câteva sute de metri, sau miile și sutele celelalte de mii de clienți care dau mită și iau mită și fac rahaturi peste rahaturi de se râd toți străinii de noi... mai pe scurt e plină Moldova de idioți de ăstia (adică de “moldovani”) și încă de vreo câteva mii de idioți în plus de serviciu care sunt gata să iasă în PMAN să urle "paporul! paporul" și "unde-i meleardu'?" după care să se ducă să mai urle și penru eliberarea lui Shor... Sounds familiar guys?! Pe mine când mă întreabă americanii ce se întâmplă în Moldova deja mi-i rușine să le mai lămuresc ceva! Situația întratât e de “răhățoasă” că eu nu mai am idei cum să lămuresc că anumiți guvernanți s-au găsit mai “jmecheri” și au furat peste 60% din granturile americanilor și europenilor, după care au reușit încă și să spele mințile la o bună parte din "papulație"!

În același timp, acesta este tipajul oamenilor care azi sunt dezamagiti de votul lor din 2014 (dar și cel din 2015, apropo!) și care cred până în ultimul perișor de pe corp că țara e capturată și înca nu știu ce "bred" acolo… În schimb eu trebuie să-mi irosesc timpul meu cu oameni care în loc să se informeze din surse primare preferă să se informeze din surse secundare (adică de la bloggeri și analiști politici)… ca mdehh, ce-i rău în asta?!… Simțiți sarcasmul meu, sau încă nu?! Să continuu?

Plahatniuc, plahatniuc... Lăsați-mă vă rog în pace cu plahatniuc al vostru. Nu fură omul ăsta atât cât fură cele 3 milioane și ceva de "moldovani" din țara asta de doi bani!

Că oamenii mor de foame și încă nu știu ce acolo?!?! Asta desi Chișinăul și restul "țării" e plin de porsche-uri, “mersane”, “bimere”, rolls royce-uri, și alte "obiecte" de lux și mai că nimeni nu plătește impozite... Sau că sunt sute de sate pe jumătate moarte dar în schimb cu castele care valoreaza sute de mii de euro și, cireșica de pe tort: pamânturile lăsate pargină?!?! Voi macăr știți câte MILIARDE DE EURO au ajuns în țara asta de doi bani cam de prin 2002 pana acum și toți acești bani au fost trântiți în castele, mersane, bimere, rolls royce-uri, glamururi, și festivaluri stupide organizate de Nata Albot & Co.?!?!

Pot să aduc multe astfel de exemplare ale podoabelor realizate de maeștrii "moldovani"! Ah da, și apropo pentru “haters”: da eu nu mă aflu în țară dacă ceva… “vau ce fignea… cum e posibil că eu în genere să știu ceva ce se petrece în Moldova în era tehnologiilor?!?! Cum eposibil să faci cercetări și să publici despre o țără în care n-ai călcat de mai mulți ani??! Pentru moldovani așa ceva este incomprehensibil! But who cares?

Serios cineva intreabă?!? O persoană care trăiește în Elveția, recent tare se mai indigna zicând: “sa ne lase si fara hrana si apa" (asta om din Elveția ramâne fără hrană și apă?!?! seriously!??!) când eu ziceam simplu că trebuie să lăsăm actualii guvernanți să-și ducă la capăt lucrul… În orice altă țară democratică (inclusiv Elveția) așa o declarație ar fi primită normal deoarece anume așa lucreaza democrația… dar numai nu de “moldovani”. Nuuu, la moldovani "trebu'" de răsturnat guvernul și ducă’se-n... pe apa sâmbetii și constituție, și legi, și votul oamenilor… ce contează dacă oamenii mor de foame și de sete, așa-i?!?

Nu știu, nu știu băeieți… parcă toți ați învățat la “Eliade” și prin străinătate, dar logica la voi e cam slăbuță! Mai trezițivă un pic că nu de alta dar mâine poimâine riscăm să ne pierdem țara din cauza dodoniștilor, usatiștilor, filateliștilor, maieiștilor, năstășiștilor, și altor izvorături maldavaniste și dezamăgiți și înflăcărați să găsească “mealeardu” “hren znaet” “gde”1!

1: Colac peste pupăză… dar peste 50% de moldovani consideră că limba “moldov’niaskă” (hai deja să numim lucrurile pe nume!) e la fel ca limba romănă.

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la independența Republicii Moldova. Pentru unii e sărbătoare mare, pentru alții e prilej de-a mai protesta, pentru alții e o zi simplă ca oricare altele. Un lucru care mă miră pe mine este dezgustul unor moldoveni față de armata noastră națională. Se pare că unora li se pare că Plahotniuc și restul oligarhimii moldovenești a pus deja mâna și pe armata națională. Facebook-ul moldovenesc explodează cu tot felul de filmulețe despre oligarhi moldoveni și acuzații de tot felul. Eu personal am obosit de aceste chestii și deja nici nu le mai deschid; este o simplă propagandă lipsită de orice argumente obiective și împlute cu populism si “quasi-patriotism”, însă când încerci să înțelegi ce concret vor oamenii ăștia așa și nu-i clar.

Eu înțeleg foarte bine că armata RM n-are nici o șansă in fața armatei Ruse. Dar, la fel, cam n-are nici o șansă în fața Rușilor și oricare altă armată din alte țări est Europene. Totuși, eu nu i-am văzut pe ucraineni, sau români, sau finlandezi, sau letoni, sau estoni, sau cehi, sau bulgari, etc., să râdă de armata lor națională și să declare că “ce ne mai trebuie nouă armată dacă oricum nu ne putem apăra în caz de război cu rușii”. Dar se pare că așa e firea moldov’anului: să ia în derâdere tot ce-i mai sfânt și să aplece capul în fața ocupanților. Mai mult ca atât, când li se oferă șansa să devină membri într-o structură internațională masivă care să le ia apărarea (mă refer la NATO) ei toți se aprind și se umflă în pene de cât de neutru e peticul ăsta de pământ. Astăzi, însă, am văzut pentru prima dată în ultimii 25 de ani o paradă militară unde armata noastră a demonstrat că e de fapt armată și nu o adunătură de măturători de stradă. Bravo lui Anatol Șalaru pentru succesele lui de transformare reală a armatei noastre!

Însă, ca întotdeauna, se găsesc în țara asta “jmecheri” care încearcă să devieze atenția oamenilor de la lucrurile bune care se reușesc spre tot felul de teorii de conspirație cu plahotniuci, ghimpleri, și alți eroi mioritici care ori au capturat țara ori sunt în buzunarul lui Plahotniuc, ori se fac vinovați de alt păcat inventat de ei. Respectiv, acești oameni în loc să se bucure că au scăpat de jugul sovietic și își pot făuri singuri viitorul, ies în piața centrală și îi iau la hulit pe militari și alți participanți la paradă. Mai patetici oameni nu știu dacă am văzut undeva. Foarte curioși sunt moldovenii aștia care protestează: adică în 2014 ei frumușel au votat cu mânuța proprie PLDM-ul lui Filat și PD-ul lui Plahotniuc și au ignorat practic totalmente PL-ul, știind foarte bine la acel moment despre corupția și hoțiile din sistemul pe care l-au creat PLDM cu PD împreună din 2013 până în 2014, iar acum ei deja sunt dezamăgiți. Și mai moldovnesk e faptul că mulți din ei s-au trezit peste noapte că ei de fapt l-au votat pe Ghimpu și “iaka amu’ le pare rău”… asta deși PL-ul de prin 2007 încoace în mod constant acumuleaza la alegeri în jur de vreo 10%; respectiv n-are de unde avea așa mulți foști susținători care peste noapte s-au dezamăgit de partid…

Dacă însă să analizezi situația la rece devine evident un fapt simplu: marea majoritate a moldovenilor care acum protestează sau se indignează, l-au votat de fapt pe Filat în 2014, iar acum nu vor sa-și asume responsabilitatea pentru votul dat și născocesc tot felul de “iuzi” și plahotniuci, cer ajutor de la americani să vină și să le găsească miliardul furat de Shor și Filat (posibil și de Plahotniuc) și în genere să le rezolve toate problemele din această țară. Ce patetism! Când vor înțelege odată și odată moldovenii ăștia că viitorul este în mâinile lor și tot de ce e nevoie e să voteze cu cap și să nu se aștepte la minuni peste noapte sau la pomană de la străini?!?

Zilele acestea asistăm la încă un show de circ de prost gust prin care se încearcă demonizarea primarului Chirtoacă și pornirea unui referendum. Ca și în alte cazuri, argumentele aduse de acești băieți “deștepți” sunt supte din deget și au un caracter populist.

Declarația de pe saitul care promovează referendumul:

*****

Sursa: https://referendumchisinau.wordpress.com/

Printre supărările acestor băieți se numără:

1. Trotuare sparte

2. Ambuteiaje

3. Transpirăm și ne chinuim în transportul public

4. Suferim din cauza inundațiilor, construcțiilor ilegale, a gheretelor, a panourilor publicitare și a lipsei spațiilor publice urbane

5. Corupția din primărie

Da e adevărat, toate cele menționate mai sus sunt întradevăr probleme cu care se confruntă Chișinăul. Doar că, băieții aștia (în frunte cu Chironda) au uitat să spună că întreaga Moldovă se confruntă exact cu aceleași probleme. Aceste probleme nu provin din ineficiența primarului Chișinăului, ci din ineficiența și corupția de la nivelul guvernului care a fost până acum și în marea majoritate a instituțiilor statului continuă să existe. Din contra, anume primarul Chișinăului le stă în gât politicienilor corupți care încearcă acum să pună mâna pe putere prin tot felul de mișcări civice care ulterior în mod miraculor se transformă în ditamai partide politice cu o susținere masivă pe baza populismului debitat de ei.

Cel mai nerușinat însă este următorul moment [citez direct din adresarea acestor “activști”]: “… Primarul Dorin Chirtoacă a demonstrat  că nu mai face față situației și că nu are un plan sau o strategie de eliberare a Primăriei de corupție și incompetență.”

Deci este strigător la cer să pornești un referendum pe baza unor păreri subiective legate de ineficiență nedemonstrată prin facte/probe reale. Nu așa lucrează democrația! Dacă cuiva nu-i place cum unul sau alt primar administrează treburile orașului ei au tot dreptul să candideze la alegerile locale următoare și în caz că vin cu un plan mai bun atunci în mod logic ar trebui să câștige alegerile și să ajungă ei la cârmă. Chironda (“șăfu’ pizdania” asta civică) aiurește despre problemele Chișinăului cam de prin 2013-2014 (exact perioada când PL-ul a fost trădat de o adunătură de idioți vânduți care acum se numesc PLR și care au scos PL-ul de la guvernare în mod neconstituțional). Păi pe mine mă miră faptul că dacă acest băiat deștept (Chironda) cu tot cu turma lui de suținători este așa mare expert în administrarea publică locală, atunci DE CE EL NU A CANDIDAT LA ALEGERILE LOCALE DIN 2015?! E simplu, n-a candidat deoarece nimeni nu avea să-l voteze atunci. Băieții aștia scuipă pe democrație, pe legile și constituția țării de dragul populismului lor ieftin care este sponsorizat din umbră de grupuri de interese direct interesate în căderea Chșinăului și acapararea lui de socialiștii lui Igor Dodon și/sau oamenii lui Renato Usatîi.

Pentru orice om care e capabil sa gândească liber aceste chestii sunt clare ca bună ziua, și totuși ceva straniu se întâmplă în țara asta! Chestia stranie și, de fapt, ceia ce mă întristează cel mai mult este faptul că nu avem practic nici un jurnalist (cu doar niște mici excepții) care să iasă și să declare sus și tare că regele e gol și că băieții aștia simpatici încearcă să ne fure țara de sub nas. Eu nu zic că vreau ca cineva să-i apere pe "sărmanii" liberali, dar eu vreau ca jurnaliștii să-și facă treaba și să nu doarmă "la volan", căci se vor trezi într-o bună zi și își vor da seama pe mâinile cui au lăsat acest petic de pământ. Mai înțeleg ignoranța și prostia populației simple la minciunile și populismele debitate de Chironda & Co., dar nu pot să înțeleg ignoranța patetică a jurnaliștilor care în mod misterios au luat apă în gură și nu scot un cuvințel de critică la adresa populismului ieftin și lipsei de argumente obiective!

Victor Chironda zice că cică e antropolog de profesie

Sursa: http://vox.publika.md/biografii/victor-chironda

dar o vreme a lucrat PR manager pe la Air Moldova

Sursa: unimedia.md

după care idee n-am pe unde a ajuns, dar văd că are mult timp liber pentru acțiuni care se vor a fi civice, dar, din punctul meu de vedere, sunt simple populisme și șmecherii de-a ajunge la treuca puterii moldov’nești. Cândva se lăuda ca era membru al PL-lui, dar se pare că i-au dat un șut în fund și acum se numără printre membrii PLR-ului trădător; asta însă nu e de mirare deoarece fix așa cum PLR-ul cândva își rupea cămașa de pe sine în lupta cu "reformarea" ca până la urmă să ajungă la gunoiul politic (la ultemele alegeri parlamentare a luat in jur de 1.6% din voturi),

Sursa: http://www.e-democracy.md/elections/parliamentary/

tot așa e și băiatul ăsta care acum își rupe cămașa de pe sine pentru reformarea Chișinăului deși în realitate nu propune nici o soluție viabilă problemelor pe care le enumeră.

Dar să revenim la temă. Păi iată că după prima ședință publică de dezbatere a propunerii referendumului care a avut peste 60 de mii de vizionări pe privesc.eu,

Sursa: privesc.eu

au început să apară tot felul de jurnaliști care deja îi cântă osanale individului ăsta. Valentina Ursu care e redactor la Radio Europa Liberă din Chișinău scrie pe facebook următorul mesaj:

Sursa: facebook.com

Printre comentarii apare și dubioasa Natalia Morari (moderatoarea emisiunii de la TV7 la care se refera Ursu) care la fel e de părerea că V. Chironda mai ca este un mesia trimis în Chișinău să ne salveze pe toți.

Sursa: facebook.com

Sursa: facebook.com

În aprilie 2016 Chironda participă la o altă emisiune, de data asta de la Europa Liberă (Punct și de la capăt) care este iarăși moderată de Morari (deși în mod normal emisiunea e moderată de Vasile Botnaru [jurnalistul cu "kepkă’n cap" care tot e un mare "rupător de cămeși de pe kept!"]

Sursa: facebook.com

Mai recent la emisiunea “Punctul pe azi” moderată de Vasile Munteanu la care a participat Chirtoacă și jurnalistul de la Deutsche Welle, Vitalie Călugăreanu, am rămas foarte trist după emisiune cînd am înțeles că și acești doi jurnaliști aiuresc pe loc gol. Deși Chirtoacă de nenumărate ori, la foarte multe emisiuni a ieșit și a explicat problemele ineficienței din primărie care de fapt sunt legate de lipsa de suport din partea guvernanților din 2007 încoace și din cauza legilor stupide care îi blochează activitatea, jurnaliștii aștia au ignorat toate aceste momente importante și l-au bombardat pe primar cu tot felul de reproșuri simpliste și populiste (credcă au fost "sfătuiți" de Chironda & Co.; apropo la emisiune au fost intervievati și puși pe post DOAR [mai repet o dată] DOAR critici la adresa primarului; n-au luat interviu de la nici un alt lider, specialist independent în domeniu, și oameni care să-i ia apărarea primarului... nici unul nu s-a găsit!). De exemplu, Călugăreanu îl acuză pe primar că ar permite construcția unei benzinării în centrul orașului deși în lumea dezvoltată așa ceva nu se face. O minciună mai mare nu se putea de spus; mă miră că un jurnalist care scrie pentru o redacție care se consideră internațională și în mod normal ar trebui să fie foarte profesionalist și să cunoască cum stau lucrurile în lume, la rândul lui duce lumea în eroare cu părerile lui stupide că în lumea dezvoltată nu există benzinării în centrul orașului (ele toate fiind situate la periferii). Ca răspuns pun aici mai jos o fotografie făcută de mine personal la intersecția străzilor Gervais (Șoseaua 1) cu Harden din orașul Columbia statul South Carolina din SUA (capitala statului cu o populașie de aproximativ 800 de mii de locuitori; adică similar Chișinăului):

Sursa: poză făcută de autor. Clădirea de vizavi e bloc de locuit!

Sursa: maps.google.com

Iata și alte poze de pe Google Maps Street View cu benzinării din centrul Columbiei:

 

Sursa: maps.google.com (apropo, benzinăria din a treia poză de jos se află practic vizavi de Koger Center for the Arts [ceva de genul Palatului Național din Chișinău])

Eu nu pot să înțeleg această ignoranță constantă a jurnaliștilor moldoveni și necunoașterii unor concepte elementare de urbanism, economie, adminsitrare publică locală, și legi care să permită sau să interzică careva acțiuni din partea primarului și/sau primăriei. Chiar e așa de greu de făcut o mică cercetare la tema despre care scrii sau discuți în emisiuni și să fii pregătit și obiectiv în comentarii?!

Deci se vede clar (cel puțin pentru mine) o accelarare a împingerii unui nou “mesia” pentru Chișinău; care se dorește mult să apară ca un mare specialist in diferite domenii (administrare publică, economie, arhitectură, tehnologii urbane, etc.), dar n-are nici pregătirea nici creierul capabil să le integreze în realitățile moldovenești. Cum am zis deja, se împinge de fapt un mare populist, dar pe care jurnaliștii noștri doresc să-l deghizeze în expert.

Mai pe scurt, ce vreau eu să spun… Când se dorește ceva mult de un anumit grup cu interese obscure și societatea doarme și ignoră semnalele de alarmă că “vin dușmanii” atunci să nu mire pe nimeni când referendumul de demitere a lui Chirtoacă chiar va avea loc si el chiar va fi demis, iar în locul lui va veni un socialist marca Dodon, Greceanîi, ori alt client din aștia, care va distruge tot ce-a creat Chirtoacă din 2007 încoace. Și mai important e că după ce asta se va întâmpla, băieții ăștia simpatici alde Chironda vor dispărea din viața publică și se vor face pe “niznaiu” când li se va reproșa ce-au făcut ei cu inițiativa lor civică; acești șmecheri vor pune frumușel “kapika” în buzunar și își vor căuta de treabă în timp ce societatea va suferi consecințele "activismului" lor. Poporul trebuie să-și știe “eroii”!

Niște gânduri despre alegeri…

Mă tot lupt să lămuresc interlocutorilor că nu partidele și politicienii se fac vinovați/responsabili de pierderea/câștigarea alegerilor, ci anume alegătorii. Marea majoritate a oamenilor (printre care și cei cu studii superioare) nu vor sau se lenevesc să raționalizeze procesul electoral. Multor nu știu de ce li se pare că politicianul X sau Y este responsabil să-i motiveze ca să-l(i) voteze. Mai mult ca atât, mulți consideră că alegerile sunt câștigate de politicienii care au cea mai mare priză la alegători. Sunt false toate aceste afirmații!

În primul rând, fiecare cetățean responsabil trebuie să iasă la vot deoarece în orice alegere între două alternative întotdeauna una este mai bună decât cealaltă. Părerea mea este că votul este inutil doar în condiția când la alegeri participă doi candidați care au practic aceleași programe electorale, au aceleași culori și ideologii politice, și ambii promit să facă același lucru. Așa situații, însă, se întâmplă foarte rar.

În marea majoritate a cazurilor unul din candidați este diametral opus celuilalt candidat din punct de vedere al ideologiei politice, cât și a politicilor propuse în domeniul social, cultural, economic, și geopolitic. În astfel de cazuri, participarea la vot de către toți cetățenii cu drept de vot nu numai că este importantă dar anume ea (adică participarea) va decide soarta localității/regiunii/țării/uniunii etc. pentru următoarea perioadă.

Dar să revin la ideea de bază. Raționalitatea votului constă într-un simplu calcul al costurilor și beneficiilor. Să presupunem următoarele condiții de vot: 1) există doi candidați la alegeri, A și B, și fiecare vine cu programe electorale diferite; 2) societatea este compusă din N persoane cu drept de vot și este împărțită în două: o parte a societății este mai aproape de programul candidatului A, iar cealaltă parte a societății e mai aproape de programul candidatului B; 3) numărul simpatizanților candidaților A și B este necunoscut (adică nu se știe din timp care din cei doi candidați are mai mulți susținători și, respectiv, mai mari șanse de câștig “a priori”); 4) toți cetățenii sunt informați despre programele electorale ale ambilor candidați (adică toți cetățenii citesc ziare, participă la întâlnirile cu alegătorii ale candidaților sau urmăresc emisiunile televizate unde participă acești candidați, privesc alte emisiuni de dezbateri politice la TV, discută temele politicie cu prieteni/rude, etc.)

Pornind de la aceste condiții, costul votului unui votant al candidatului A este compus din trei componente: 1) costul propriuzis al votării (costul monetar al transportului și altor bunuri consumate pentru a ajunge la locul votării și pentru a vota); 2) costul timpului pierdut pentru a vota (în economie asta se mai numește cost de oportunitate deoarece în timpul pierdut pentru a vota se putea face altceva beneficial); și 3) costul social viitor pe care-l va avea acest votant în caz că B (candidatul cu programul nesatisfăcător pentru acest votant) câștigă alegerile. Costul social impus de câștigarea alegerilor fie de A sau de B există necondiționat (adică o parte a societății va suferi de pe urma alegerii unuia sau altui candidat indiferent de faptul că ei au participat la alegeri sau nu), pe când costul monetar al votării și costul de oportunitate al votării pot fi minimizate (sau excluse cu totul în caz de neparticipare la vot). Costul monetar se poate minimiza ori prin neparticipare ori prin economisire la transport și alte bunuri consumate în timpul acestui proces. Costul de oportunitate se minimizeaza prin eficientizarea procesului de vot: de exemplu, în loc de a vota în perioada  cea mai aglomerată când există riscul de a sta mult timp prin rânduri, se poate vota dimineața devreme când sunt foarte puțini oameni în secțiile de vot. Costul social pentru votantul candidatului A se poate minimiza cu o anumită probabilitate doar prin participare la vot deoarece doar așa votantul candidatului A poate maximiza șansele de câștig ale acestui candidat pe care el/ea îl/o preferă (dacă acest votant nu participă la vot atunci el/ea trebuie să-și asume riscul unui cost social mai mare decât cel al vontantului candidatului B care a ieșit și participat la vot).

De partea cealaltă sunt beneficiile votării. În cazul beneficiilor votantului candidatului A la fel se pote vorbi de un set general de beneficii: 1) Beneficiile scontate care se vor realiza odată cu realizarea programului electoral al candidatului A pe care acest votant preferă; 2) Beneficii psihologice (plăcerea de a participa în actul democratic; sentimentul de patriotism, etc.); 3) Beneficii posibile care ar putea rezulta din programul electoral al candidatului B în caz că B câștigă alegerile (luând in considerație că atât în programul electoral al unui candidat cât și celuilalt candidat există puncte benefice pentru toată societatea).

În cazul votantului candidatului B există exact aceleași costuri și beneficii pentru a participa la vot ca și cele enumerate mai sus pentru votantul candidatului A. Deci, ambii votanți, pentru A sau pentru B, vor lua decizia de a vota luând în calcul anume aceste costuri și beneficii. Atât timp cât beneficiile votării pentru A vor fi mai mari decât costurile votării pentru A, votantul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe A. La fel, atât timp cât beneficiile votării pentru B vor fi mai mari decât costurile votării pentru B, votnatul acestui candidat va ieși la vot și-l va vota pe B. Un punct important aici este faptul că dacă aplicăm acest proces fiecărui cetățean care votează atunci rezultatul alegerilor va fi decis de "votantul marginal" sau "votantul median" (vezi mai multe detalii în Engleză aici).

Cei ce-au fost atenți până aici vor observa că în această analiză lipsește mitul “răului cel mai mic.” Dacă votanții sunt raționali și iau decizia de participare la vot și de alegere a candidatului într-un mod RAȚIONAL atunci această situație de alegere a “răului cel mai mic” dispare. Mai mult ca atât, participarea la vot și așteptările raționale de la acest proces garanteaza succesul candidatului cu cele mai mari șanse de a câștiga. Asta, la rândul său, garantează că la următoarea rundă de alegeri votanții să-și rafineze și mai mult așteptările referitoare la costuri și beneficii care corespund unui sau altui candidat (ceia ce va face procesul electoral mai curat și va asigura un rezultat și mai bun în urma votării).

Din păcate, cetățenii Republicii Moldova nu prea sunt raționali și foarte puțini votează în modul descris mai sus. În Moldova se votează mai mult pe bază de emoții decât pe bază de rațiune și așteptări realiste. Atât timp cât asta va continua, “țara” aceasta nu va ieși niciodată din mocirla în care se află.

Recent au apărut pe internet discuții despre Maia Sandu. Se discuta despre un articolaș scris de Vitalie Sprînceană. Pe Vitalie îl știu de mai demult, dar mare respect pentru el nu am din simplul motiv că e cam superficial și simpluț, plus a cam luat in batjocură niște chestii pe care eu le respect și a întrecut măsura cu anumite declarații. Totuși, ideile expuse de el despre D-na Sandu sunt destul de bune și, cel puțin, reprezintă o primă critică așa mai serioasă pe care am văzut-o eu pe internet.

Cine totuși este Maia Sandu? Cred că asta este întrebarea de bază de la care trebuie să pornească jurnaliștii și societatea civilă activă de pe Bîc. Cum a ajuns dumneaei în politica Moldovenească? Cine a adus-o? Pe ce merite?

La aceste intrebări s-a încercat și mai înainte să se răspundă, însă, paradoxal, puținele surse pe care le-am găsit eu în arhivele internetului care discută persoana D-ei Sandu sunt portaluri de știri și bloguri care sunt sub influența tot a PLDM-ului (de exemplu, Unimedia și Bloguvern.md care au discutat despre biografia acestei persoane prin 2012). Adică presa “așa zisă” liberă n-a ridicat un degețel să afle dedesubturile acestei persoane. Lăsați de voia lor, lacheii PLDM-iști nu au intrat în detaliile biografiei Maiei Sandu și respectiv sunt foarte multe găuri neexplicate.

Sursa: Unimedia.md

Azi foarte mulți zic că D-na Sandu este un politician nou, adică n-a avut nimic cu politica până mai ieri. Câțiva, printre care și Sprînceană, zic că această declarație e ridicolă dat fiind faptul că D-na Sandu a fost Ministrul Educației din 2012 pâna in 2015. Eu însă în CV-ul D-nei Sandu văd negru pe alb că ea a lucrat în sfera guvernamentală în poziții cheie și politice incă din anii ’90. În perioada anilor 1994 - 1998 D-na Sandu are funcția de Consultant și Șef Adjunct de Direcție în cadrul Ministerului de Economie. Aici o mică precizare: Maia Sandu de abia termină ASEM-ul în iunie 1994 și imediat după terminare ea deja obține funcția de Consultant și Șef Adjunct de Direcție la Ministerul Economiei; nu un simplu asistent, sau analist, sau oricare altă funcție începătoare, dar anume Consultant și anume Șef Adjunct de Direcție! Voi, cei raționali și cu capurile întregi, spuneți-mi și mie câți băieți și fete proaspăt ieșite de la facultate ați văzut să intre direct în funcții importante la guvern imediat după terminarea facultății și fără nici o experiență anterioară?! Orice om întreg la minte înțelege că așa o persoană ajunge în așa funcție așa de repede doar cu sprijinul anumitor grupuri de interese!

Mai departe: deja in 1998 Maia Sandu ajunge Economist (!!!) la Oficiul Băncii Mondiale din Moldova. A ajunge “Economist” la Banca Mondială (World Bank, sau prescurtat WB) este o chestie foarte mare. De exemplu persoanele care se numesc economiști la WB sau Fondul Monetar Internațional (International Monetary Fund, sau IMF) de obicei au studii de doctorat (Ph.D.) în economie și abilități AVANSATE de analiză economică. Maia Sandu, însă, fără mari studii și într-un mod absolut miraculos ajunge în funcția de Economist la WB din Chișinău, ceia ce iarăși este bătător la ochi!

În 2005, când la putere era Partidul Comuniștilor din RM, Maia Sandu devine Director al Direcției generale de politici macroeconomice și programe de dezvoltare în cadrul Min. Economiei. Ei bine, dacă lucrul din anii ’90 posibil că nu era tocmai politic, atunci deja această poziție din 2005 este vădit una politică. Și nu numai că ea este politică, dar ea încă și este obținută pe timpul comuniștilor. Da, pentru cei ce au uitat, în 2005 Ministrul Economiei era nimeni altul decât Igor Dodon (vedeți screenshot-ul de mai jos preluat tot de pe Unimedia).

Sursa: Unimedia.md

Se pare că în 2006 ceva s-a întâmplat deoarece Sandu pleacă din funcția de la minister și obține altă funcție de data asta deja la Organizația Națiunilor Unite (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, sau PNUD) unde lucrează ca Coordonator de Program o perioadă scurtă de timp în 2007. Tot din 2007 până în 2009 Sandu devine un alt Consultant, de data asta deja pe Reforma Administrației Publice Centrale. Cei de la Unimedia nu precizeaza in cadrul cărei instituții era această funcție (Consultant pe Reformă); mai mult ca probabil că era tot în cadrul Ministerului Economiei. Să-mi spună mie acum cineva că în perioada de până la 2009 în așa funcții (consultant, director de program, director de direcție, adjunct de șef de direcție, etc.) nu se ajungea pe criterii politice!

Deci fiți atenți ce fluctuații interesante în cariera profesională are Maia Sandu: prima funcție imediat după terminarea studiilor universitare e de răspundere în cadrul Ministerului de Economie (până la această funcție se pare că Maia Sandu nu lucrase nicăieri: cel puțin in CV nu e indicat nimic), a doua funcție e la WB (însă, e o funcție care nu corespunde pregătirii academice deoarece studiile universitare în Management au foarte puțin în comun cu Economia, mai mult ca atât, pentru a ajunge Economist la WB e nevoie de cel puțin un Masterat în Economie, dar mai degraba un doctorat în Economie [ceia ce Maia Sandu, însă, nu are]; dar să presupunem că aici au acceptat-o în funcție pe baza recomendațiilor de la guvern și a experienței de la minister), a treia funcție din nou la Ministerul Economiei, a patra funcție iarăși în afară în cadrul PNUD, a cincea cel mai probabil că e din nou la Min. Economiei. Nu vi se par suspicioase aceste fluctuații în și din Ministerul Economiei?!?

Cel mai mare atu cu care se laudă Maia Sandu este că a făcut studii la Harvard. În primul rând cunoscătorii sistemului de studii superioare din SUA o să vă spună că la așa programe (Ivy League Schools) este extrem de greu de ajuns (rata de acceptare a aplicanților este sub 10%). Aplicanții, în special la programul Administrației Publice de la Harvard, trebuie să vină cu scrisori de recomandare de la cele mai înalte nivele (miniștri, prim-miniștri, etc.) Deci iarăși revenim la comuniști, or anume ei erau în cele mai înalte posturi în acea perioadă. Mai mult ca atât, băieții din cadrul instituțiilor guvernamentale (ministere, agenții, etc.) ajung la așa programe de studii în baza burselor oferite anume persoanelor din cadrul instituțiilor guvernamentale, adică, din start concurența e foarte mică și în realitățile moldovenești mai degrabă că fără pup-curism & mită & nănășism & cumătrism & favoritism etc. nu se ajunge. Totuși faptul ca ea a terminat masterul de la Harvard (încă nu se știe cu ce note, dar să presupunem note bune) e lăudabil. Și la acest moment e nevoie de o mică precizare: Administrația Publică are foarte puțin în comun cu Economia. Toți o numesc pe Maia Sandu economist, însă în afară de experiența moldovenească pe la Min. Economiei, Maia Sandu practic nu are nimic altceva legat serios de știința și abilitățile economice!

După masterul de la Harvard, Maia Sandu ajunge Consilier la WB în Washington, DC. Iarăși, cei ce pricep cât de cât cum lucrează instituțiile internaționale de genul WB și IMF știu că postul de consilier e practic un post de asistent/secretar etc. Adică nimic deosebit. Deci, cei de la WB au ignorat faptul că Maia Sandu a fost ditamai Economist la WB in Moldova, că a fost director de program la PNUD, că a fost Director al Direcției de politici monetare, etc. … a ignorat toate aceste chestii și a numit-o tocmai in funcția de consilier [sic.] de director! Acum e clar, sau mai trebuie ceva de lămurit aici?

Și iată că in 2012, Maia Sandu vine pe cal alb cu fanfare ca nou Ministru al Educației. Cred că planul era ca Maia Sandu să vină la Ministerul Economiei, insă cam nu li s-a primit celor din PLDM, și în schimb au adus-o (adică Filat) la Ministerul Educației. Este curios faptul cum lacheii PLDM-ului (adică blogerașii de cartier) făceau PR acestei persoane: doar puncte forte, iar la riscuri nimic la adresa ei ci mai degrabă riscuri legate de sistem (un pic straniu, nu?!; vedeți mai jos pamfletul băieților de la Bloguvern.md)

Sursa: Bloguvern.md

Mai este curios și faptul că pe pagina Wikipedia nu se spune absolut nimic despre cariera profesională a Maiei Sandu de până la funcția de consilier (secretară?!) la WB. Oare de ce? Cei cu cap pe umeri, sper eu, înțeleg motivul.

Deja toți știu marile “succese” pe care le-a obținut Maia Sandu: a închis școli (în special în mediul rural); a instalat camere de luat vederi cu costuri enorme în loc să schimbe curiculumul și tipul de examinare; a închis ochii la fărădelegile comuniștilor și predecesorilor săi; a votat (sau a lipsit în mod dubios la) cele mai scandaloase hotărâri de guvern (aici iarăși sunt foarte mule momente stranii: că a participat la sesiune, că nu a aprticipat… ș.a.m.d.); n-a făcut mai nimic pentru sistemul superior de învățământ și pentru grădinițe; n-a făcut nimic pentru remunerarea profesorilor și îmbunătățirea curiculumului școlar; n-a făcut nimic pentru curiculumul universitar și pentru studenți; a fost ministru al educației în timpul guvernului Gaburici (DA DA, Maia Sandu, știind de fraudele lui Gaburici a continuat în aceiași funcție: ce mai verticalitate, ce mai demnitate, ce mai patriotism!!!). Dacă vreți să considerați acestea succese atunci aveți tot dreptul, mie însă mi se par mai degrabă a fi eșecuri colosale.

Privind dintr-o parte ceia ce se întâmplă în Moldova înțelegi cât de stupidă și de primitivă e situația. Practic începând cu anii 1970-1980 moldovenii se tot luptă. Ba pentru alfabet, ba pentru limbă, ba pentru independență, ba pentru statalitate, ba împotriva comuniștilor, ba pentru socialiști, ș.a.m.d. Iată privești asta dintr-o parte și se face impresia că în țara asta trăiesc doar orbi care nu văd, surzi care nu aud și muți care nu pot vorbi deoarece doar într-un așa un grup este o anarhie similară celeia din Moldova. Permanent moldovenii au călcat pe greble: în anii ’90 în loc să ducă până la capăt actul unirii, moldovenii s-au oprit la jumătate de drum și în schimb au adus la putere pe agrarieni în frunte cu Snegur și Lucinschi; la începutul anilor 2000 în loc să-i preseze pe democrați care numai numai începuseră niște reforme cât de cât mai serioase și să împingă politiceni cinstiți la putere, moldovenii iarăși au ales calea mai ușoară și i-au votat masiv pe comuniști care în 8 ani de guvernare au adus țara la “sapă de lemn”; în aprilie 2009 parcă parcă a început să se întrezărească o rază de lumină, și iarăși moldovenii au dat-o în bară votând masiv PLDM la alegerile ulterioare, un partid care a apărut în mod suspect, din aer, și avea în frunte oamenii creați de agrarieni și Lucinschi, în spcial la sfârșitul anilor ’90; acum iată că suntem în 2016 și lumea iar a luat-o razna și are intenții serioase să-i aducă la putere pe socialiști și proruși, să-i alunge pe unicii politicieni cât de cât mai curați și mai capabili (mă refer aici la PL), iar în locul lor să pună așa zise forțe de alternativă care se declară pro-românești sau democrate, dar care întradevăr luptă să distrugă până la urmă rădăcinile noastre strămoșești (aici mă refer la personele dubioase care au apărut pe arena social-politică din Moldova din ultimii 4-5 ani precum Maia Sandu, Andrei Năstase, Iurie Leancă, Igor Boțan, Renato Usatîi, Natalia Morari, droaia de bloggeri și jurnaliști vânduți, și mulți mulți alții).

Este pardoxal faptul că din toate forțele politice actuale din Moldova este una singură care constant arată performanță, transparență, verticalitate, și eficiență - această forță politică fiind Partidul Liberal - însă anume această forță pare să piardă pe zi ce trece susținerea oamenilor. Așa un război de pe toate fronturile împotriva unei singure forțe politice eu n-am văzut niciodată și asta demonstrează că anume acest partid le stă in gât tuturor veneticilor, mancurților, lingăilor, populiștilor și bandiților care se vor acum la putere. Din păcate intelectualitatea, mass media, artiștii, profesorii, medicii, marea majoritate a tineretului, și alte ramuri mai răsărite ale societății au pierdut speranța și încrederea în unica forță capabilă să lupte cu negreața care vine peste țară. Mulți spun că de asta se fac vinovați liderii acestui partid; eu însă nu sunt de acord... Liderii PL-ului se descurcă cum pot într-o societate înrăită care așteaptă minuni de la ei și nu vor să înțeleagă că succesul liderilor mai depinde și de susținerea societății. Situația asta crează un cerc vicios în care unica forță capabilă să ne apere interesele naționale pierde din susținere și putere, ceia ce ulterior duce la mai multe fărădelegi în țară, ceia ce la rândul său duce la o emigrare sporită a intelectualității din țară, care ulterior scade și mai mult din susținerea pentru această forță politică… În loc să aruncăm cu pietre în acest partid cred că ar fi timpul să ne trezim și să ne dăm seama că dacă cade PL-ul în urmatorii ani atunci Moldova va fi învăluită de o beznă pentru foarte mulți ani înainte (posibil chiar decenii); în loc să ne legăm de fiecare greșăluță și problemuță a liderilor mai bine ne-am organiza și am conlucra cu acești lideri ca să ajutăm să dezvoltăm o societate mai inteligentă și mai curată care ulterior să fie capabilă să înfăptuiască reunirea cu România.

În cazul în care cade PL-ul și la putere vor veni droaia asta de mancurți si bandiți atunci drumul nostru spre reunirea cu România se va accelera deoarece asta ulterior va fi unica scăpare a poporului ăsta amărât. Din păcate, însă, unirea înfăptuită în așa condiții poate duce la probleme economice majore având în vedere că România va trebui să ridice de pe butuci economia Basarabiei ceia ce-o va slăbi și mai mult pe Romănia și va duce la o mai mare instabilitate socială. Iată de ce, unirea trebuie făcută cu cap și cu multă răbdare.